„Atunci când puterea cuiva este prea vizibilă, deseori e vorba de o marionetă”, mai spune protagonistul povestirii lui Culianu. Să fie valabil şi în ceea ce-l priveşte pe S.O. Vântu? Nu putem decât să speculăm şi, apoi, să conchidem pe cont propriu. Ne-ar ajuta, de pildă, dacă am şti soluţiile a două „dileme”: 1) Dacă Vântu nu prea mai are bani (ţinând cont că şi-a închis sau vândut publicaţiile, iar salariile celor rămaşi în trust întârzie cu lunile), cum de a lansat un post tv la Chişinău? Dacă acolo nu sunt banii lui, pe cine acoperă/susţine? Iar dacă, totuşi, are bani, de ce-şi lasă trustul – mândria lui - să se năruie? 2) Dacă, aşa cum a „dezvăluit” partenerul său de discuţii zilnice Bogdan Chirieac, se distra pe seama celor care-l filau, ba chiar ştia când i se rotesc urmăritorii, cum de vorbea „în clar”, la telefon, despre viramentul sumelor necesare lui Nicolae Popa?
Bluze subțiri de terfeleală?
Acum 12 ore
Răspunsul la ultima întrebare ar putea fi că la un moment dat au început să-l urmărească alții decât foștii colegi.
RăspundețiȘtergereBine ai venit, Radio33.
RăspundețiȘtergereDar n-au fost toti colegi? :-)