In afaceri, unul din cele mai rele lucruri este sa pierzi timpul aiurea. M-am lovit de foarte multe ori in viata profesionala de persoane care nu-ti spun clar in fata adevarul si care amana un raspuns invocand tot felul de motive.
La inceputurile mele in ale muncii recunosc ca si eu mai lasam lucrurile in coada de peste insa de cand am realizat importanta unui raspuns clar am incercat totdeauna sa transmit partenerului de discutie unde incep si unde se termina competentele mele, ce decizii pot sa iau eu si ce decizii depind de altii, ce cred eu personal despre problema in discutie si despre sansele ca aceasta sa fie rezolvata. Este vorba la urma urmei de credibilitatea ta!
Cred ca exista mai multe explicatii. Una dintre ele este ca persoana in cauza nu poate lua nici o decizie insa vrea sa lase impresia ca este o persoana importanta drept care tot timpul studiaza problema sau este foarte ocupata - motiv din ce in ce mai putin credibil de cand cu criza asta ;-) De obicei este o persoana angajata de Sefu’ ca firewall, exact cu scopul ca nimeni sa nu ajunga la el si sa-l deranjeze.
Alta explicatie este ca persoana nu vrea sa-ti dea vesti proaste drept care mesajul ei e ceva de genul “e pe masa la Sefu’”. Ce mai poti sa spui in cazul asta, e clar ca Sefu’ stie care-i sunt prioritatile…
Nici intr-un caz nici in celalalt nu-ti vine sa renunti cu una cu doua, poate iese afacerea totusi, tu ai incredere in ea ca este buna pentru ambele parti. Trebuie numai sa o vada Sefu’.
Cum procedezi mai departe?
Postări
Cu Crin, iese Georgescu președinte fluierând
Acum 3 ore
Nu ai cum sa procedezi decat sa continui chiar daca nu-ti plac regulile jocului si nici nu sunt impuse de tine....adaptarea la sistem este esentiala.
RăspundețiȘtergereAr mai fi o solutie insa numai daca te tin bretelele-sa ajungi in pozitia in care poti impune tu regulile-dar si asta tine mai mult de noroc decat de abilitati.
Problema care o pui este de actualitate. Eu ma lovesc zilnic de ea.
RăspundețiȘtergereCa in orice afacere, si pentru asteptare trebuie sa-ti stabilesti niste deadline-uri, gen pana cand iti poti permite sa astepti un raspuns. Asta te va debloca, va da un sens activitatii tale. Daca pana la urma esti sunat sau cautat, cu atat mai bine, daca nu, n-ai pierdut timpul, ti-ai continuat activitatea si, poate, a-i gasit deja alti parteneri, mai rapizi in decizii si, deci, potential, mai buni.
Cu problema ta atingi o alta, calitatea intermediarului la Sefu Mare, sefuletul, cel cu care ai contactul direct. Imi amintesc ca pe vremea cand faceam contracte de publicitate pentru revista, incercam intotdeauna sa evit sefulatii, cei care nu puteau sa ia decizia. Si pentru ca, daca aveam de-a face cu angajati de la marketing, nu prea aveam cu ce sa apar (tiraj, periodicitate, profilul de cumparatori etc.). Cum contam mai mult pe un soi de elitism, lumea arhitectilor, calitatea arhitecturala samd, vizam posturile decizionale si, potential, cu interes pentru arhitectura. Prin urmare, daca poti ocoli sefuletul si sa vezi Sefu Mare, cu atat mai bine, macar vei sti direct pe ce picior stai.
Daca nu reusesti sa intri in contact cu Sefu' Mare, daca sefuletul e tot cu refrenul "pe masa la sefu", eu zic sa vorbesti cu altii.