Ce inseamna astazi "Jos comunismul" ?

Am incercat sa las cat mai putin ca politica sa razbata pe acest blog. Mai degraba am preferat sa raspandesc chestii hazlii decat sa intru in polemici inutile. Cred in tratarea cu umor a aproape oricarei situatii. Totusi sunt unele lucruri care nu pot deveni futile si care nu pot cadea in derizoriu. Este vorba de principii, de crezuri fundamentale.

Ce ma determina sa-mi spun punctul de vedere acum este faptul ca, in ultima vreme, aud o argumentatie voit neghioaba. Se zice: “Ce tot ne ameninta astia cu comunismul? E o prostie, s-a dus si nu se mai intoarce.” Ce ma surprinde este faptul ca toti cei care pun intrebarea asta nu vor sa admita sau sa vada ca nu aceasta este esenta problemei. Este adevarat, dupa 20 de ani de la caderea regimului Ceausescu – aproape jumatate din timpul cat a durat comunismul in Romania – este foarte putin probabil ca acesta sa revina ca sistem (never say never). Ramane totusi o fantoma care o sa ne mai bantuie. In spatele lozincii “Jos comunismul” sta de fapt realitatea foarte simpla si brutala ca nimeni nu a platit pentru ceea ce s-a intamplat rau in ultimii 70 de ani in Romania. In spatele ei stau nomenclatura lui Ceausescu si Securitatea. Stau revolutiile de la Timisoara si Bucuresti. Stau Piata Universitatii si mineriadele, stau mortii si arestatii, stau privatizarile dubioase si imbogatirile asijderea, si cate si mai cate.

Sigur, condamnarea in Parlamentul Romaniei a comunismului a fost un gest frumos si care este de apreciat (in conditiile in care nici Ion Iliescu si nici Emil Constantinescu nu au schitat vreodata un gest ca i-ar interesa asa ceva), insa perfect inutil. Atata vreme cat este doar o forma fara fond, atata vreme cat nu este stabilita o responsabilitate a fiecaruia si o raspundere in fata celorlalti pentru faptele personale – despre ce vorbim?

Ar trebui poate sa vorbim din nou despre Legea lustratiei, cea mai bine cunoscută cerere a Proclamatiei de la Timisoara din 12 martie 1990, care cerea ca nici un fost membru al nomenclaturii Partidului Comunist Roman sau al Securitatii să nu aibă dreptul de a lucra în funcţii publice pe o perioadă de 10 ani sau trei legislaturi consecutive, punînd accent mai ales pe funcţia de presedinte. In definitiv era vorba - ca exemplu de minima decenta si elementar bun simt - ca aceia murdariti intr-un fel sau altul in perioadele anterioare sa nu participe la viata publica, sa profite, sa ne dea lectii si sa ne conduca. Sunt curios, daca s-ar fi aplicat aceasta lege macar la ultimele alegeri, cati dintre parlamentarii nostri nu ar fi ajuns in Parlament?

Ce vreau sa subliniez aici este ca lucrurile lasate nerezolvate nu dispar prin ignorarea lor. Sunt fapte care nu se uita chiar daca ar putea fi iertate, dar este o iluzie ca acestea se sting singure in timp. Poate este cam tarziu, insa niciodata nu este prea tarziu. Ca sa-l parafrazez pe Costi Rogozanu, din nefericire stiu ca este doar bla-bla electoral. Anti-comunismul, in aceste conditii, va disparea numai pe cale naturala, biologica, urmand disparitiei comunismului.