Elogiul lentorii

De curand am reinceput sa citesc. Zic reinceput pentru ca ce faceam in ultimii ani era o gluma, noaptea pe la 12 citeam juma' de pagina si cadeam lat. Uneori seara urmatoare citeam aceiasi jumatate. Din punctul asta de vedere ma bucur ca este criza.
Ce citesc acum este "Elogiul lentorii" si aici aveti o prezentare faina facuta de autor "In Praise of Slowness"- Carl Honore . N-am terminat-o insa am simtit nevoia sa v-o recomand. Ce pot sa va spun e ca citind-o am avut flashback-uri din diverse calatorii: o dupa amiaza insorita in care stateam la umbra si ma jucam cu niste pisici intr-o mica piata medievala din sudul Spaniei, o gara incremenita in timp de undeva din Transilvania, terasa unui mic bistro in Berlin unde se auzea dintr-o casa alaturata concertul pentru vioara a lui Ceaicovski, un schit sapat in piatra la Meteora (Grecia), o plimbare cu bunicul meu cu bicicletele pe camp (cand inca mai era doar camp la Pipera)...
Poate o fi si o chestiune de fire insa sunt convins ca se poate invata sa traiesti echilibrat asa cum s-a putut invata sa traiesti intr-o continua goana nebuna. Asa cum spune si autorul, adeptii miscarii Slow (caci este deja o miscare globala) nu sustin absurdul - ideea este sa faci lucrurile care trebuie repede - repede iar pe cele care cer timp - incet.
Este doar o problema de prioritati.