Unul dintre arhitectii contemporani care a lasat o impresie puternica asupra mea a fost spaniolul Santiago Calatrava. La inceput, in timpul scolii, am crezut ca acest lucru s-a datorat arhitecturii sale organice, simple, curate si albe care-l facea mai degraba un designer de exceptie decat un arhitect propriuzis. Mai tarziu insa am realizat ca de fapt ceea ce admiram la el era faptul ca era complet, fiind si arhitect si inginer in acelasi timp.
In Romania exista aceasta dihotomie care sta la baza neintelegerilor intre arhitecti si ingineri (constructori, bineinteles) si care pe langa faptul ca este neproductiva nici nu permite realizarea unei arhitecturi spectaculoase. Nici arhitectul, pe de o parte, nu stie destula fizica si matematica pentru a creea structuri deosebite si nici inginerul nu are aplecatie spre a sparge limitele, pentru a face atatea calcule cat este necesar ca sa rezolve probleme care nu au mai fost ridicate. De obicei concluzia este veche si invariabil aceeasi – suntem intr-o zona seismica si nu se poate! Dar oare altii cum pot?
Mi-au venit aceste ganduri citind o stire despre un proiect, Chicago Spire, la care a inceput constructia in iulie 2007 si ar trebui sa fie finalizata in 2011. In apropiere de Willis (Sears) Tower si Hancock Tower, acesta va deveni cel mai inalt zgarie nori rezidential din America (610m), adapostind 1.200 apartamente de lux pe 150 de etaje. Mai multe aici, pe site-ul proiectului, unde puteti vedea si panorama orasului de la diferite inaltimi.
Imaginea courtesy of Spain Business USA
Postări
