Aducere aminte

Ion Iliescu, din nou

Acum, ca au trecut sarbatorile, sa revenim la problemele cotidiene. In cazul in care l-ati scapat, va recomand un articol de pe blogul lui Vladimir Tismaneanu despre Ion Iliescu si implicarea lui in istoria acestei tari. Aveti mai jos un fragment iar pentru tot articolul puteti intra aici.

"Aflam acum, gratie istoricului Adrian Cioflanca, cat de implicat a fost Ion Iliescu in campaniile imptriva postului de radio “Europa Libera”. Dar si in cele impotriva religiei si in acelea, de o stupiditate fara margini, impotriva modelor “occidentale” (jeans, plete, barba, fuste scurte, muzica rock etc). Vedea pretutindeni pe atunci, la sfarsitul anilor 60 si inceputul anilor 70, incercari de subminare, huliganism, “slabiciuni ideologice”. Doamna Ana Sincai poate depune marturie pentru rolul lui Ion Iliescu, pe atunci Ministrul Tineretului (functie detinuta ex oficio de seful UTC-ului) in pedepsirea partcipantilor la demonstratia studenteasca de Cariun din 1968. In 1970, cerea cu virulenta indignare anti-occidentala “intarirea vigilentei revolutionare” si saluta echipele terorizante care se ocupau cu sfasierea fustelor si tunsul obligatoriu in numele “asanarii strazii” (anticipare a apelurilor din aprilie-iunie 1990 pentru “curatirea” Pietii Universitatii!). Mai suntem unii care ne amintim acele clipe deopotriva rusinoase si absurde. Eu unul imi amintesc, era cred in toamna anului 1970, asemenea raiduri chiar in fata cladirii rectoratului Universitatii din Bucuresti. Sunt sigur ca numerosi fosti colegi isi amintesc cu oroare de acele actiuni infame menite sa anihileze orice expresie a autonomiei individuale. Acum stim ca Ion Iliescu nu doar ca le aproba, dar le si le patrona."

Ce inseamna astazi "Jos comunismul" ?

Am incercat sa las cat mai putin ca politica sa razbata pe acest blog. Mai degraba am preferat sa raspandesc chestii hazlii decat sa intru in polemici inutile. Cred in tratarea cu umor a aproape oricarei situatii. Totusi sunt unele lucruri care nu pot deveni futile si care nu pot cadea in derizoriu. Este vorba de principii, de crezuri fundamentale.

Ce ma determina sa-mi spun punctul de vedere acum este faptul ca, in ultima vreme, aud o argumentatie voit neghioaba. Se zice: “Ce tot ne ameninta astia cu comunismul? E o prostie, s-a dus si nu se mai intoarce.” Ce ma surprinde este faptul ca toti cei care pun intrebarea asta nu vor sa admita sau sa vada ca nu aceasta este esenta problemei. Este adevarat, dupa 20 de ani de la caderea regimului Ceausescu – aproape jumatate din timpul cat a durat comunismul in Romania – este foarte putin probabil ca acesta sa revina ca sistem (never say never). Ramane totusi o fantoma care o sa ne mai bantuie. In spatele lozincii “Jos comunismul” sta de fapt realitatea foarte simpla si brutala ca nimeni nu a platit pentru ceea ce s-a intamplat rau in ultimii 70 de ani in Romania. In spatele ei stau nomenclatura lui Ceausescu si Securitatea. Stau revolutiile de la Timisoara si Bucuresti. Stau Piata Universitatii si mineriadele, stau mortii si arestatii, stau privatizarile dubioase si imbogatirile asijderea, si cate si mai cate.

Sigur, condamnarea in Parlamentul Romaniei a comunismului a fost un gest frumos si care este de apreciat (in conditiile in care nici Ion Iliescu si nici Emil Constantinescu nu au schitat vreodata un gest ca i-ar interesa asa ceva), insa perfect inutil. Atata vreme cat este doar o forma fara fond, atata vreme cat nu este stabilita o responsabilitate a fiecaruia si o raspundere in fata celorlalti pentru faptele personale – despre ce vorbim?

Ar trebui poate sa vorbim din nou despre Legea lustratiei, cea mai bine cunoscută cerere a Proclamatiei de la Timisoara din 12 martie 1990, care cerea ca nici un fost membru al nomenclaturii Partidului Comunist Roman sau al Securitatii să nu aibă dreptul de a lucra în funcţii publice pe o perioadă de 10 ani sau trei legislaturi consecutive, punînd accent mai ales pe funcţia de presedinte. In definitiv era vorba - ca exemplu de minima decenta si elementar bun simt - ca aceia murdariti intr-un fel sau altul in perioadele anterioare sa nu participe la viata publica, sa profite, sa ne dea lectii si sa ne conduca. Sunt curios, daca s-ar fi aplicat aceasta lege macar la ultimele alegeri, cati dintre parlamentarii nostri nu ar fi ajuns in Parlament?

Ce vreau sa subliniez aici este ca lucrurile lasate nerezolvate nu dispar prin ignorarea lor. Sunt fapte care nu se uita chiar daca ar putea fi iertate, dar este o iluzie ca acestea se sting singure in timp. Poate este cam tarziu, insa niciodata nu este prea tarziu. Ca sa-l parafrazez pe Costi Rogozanu, din nefericire stiu ca este doar bla-bla electoral. Anti-comunismul, in aceste conditii, va disparea numai pe cale naturala, biologica, urmand disparitiei comunismului.

Acel trecut trebuie sa fie inspiratia pentru viitor

Lectura obligatorie. Va dau lucrare de control ;-)

Interviu exclusiv acordat Europei Libere de MS Regele Mihai I corespondentului Europei Libere, Eugen Tomiuc (13 aug. 2009)

Un scurt extras:

"RFE/RL: Intr-o carte aparuta acum cativa ani, Majestatea Voastra si-a afirmat credinta in miracole. Anul acesta, Sire, desi marcam multe evenimente nefaste, se implinesc doua decenii de la un eveniment care ar putea fi calificat drept un miracol: caderea comunismului. In vara lui 1989, Europa de Est era inca sub dominatia regimurilor totalitare. Cateva luni mai tarziu, lagarul „socialist” se prabusea ca un castel de nisip, culminand cu revolta violenta din Romania. Dupa doua decenii, Sire, considerati ca miracolul a fost dus pana la capat?

Regele Mihai: Nu… As spune ca nu… S-au realizat multe, da. Dar, am mai spus-o si alta data, desi, probabil ca multora nu le place – ca Uniunea Sovietica s-a prabusit ca sistem politic, dar comunismul nu a disparut. Nu. Multe s-au schimbat, dar sunt inca multe alte lucruri mai profunde… e suficient sa zgarii putin suprafata si vei gasi acel lucru din nou. Vreme de 40-50 de ani, ceea ce am suferit noi a fost asemanator picaturii chinezesti. Picatura dupa picatura… nu stiu cati inteleg asta, dar dupa ce ti se administreaza ideologia picatura cu picatura vreme de atatia ani, incepi sa crezi ca este propriul tau fel de a gandi. Este o metoda foarte subtila. La suprafata, multe s-au schimbat. Dar din cand in cand, mici detalii care tin de trecut reapar. Si, cu toata sinceritatea, asta nu se intampla numai in tara mea, ci si in alte locuri."

via Turambar. Multumesc!