Un prieten care traieste de ceva vreme in Belgia mi-a trimis un email scurt din care strabatea tristetea. Si un link.
Da, e adevarat, insa - sa fim seriosi - se duce de mult. De cand a inceput sa se construiasca pe plaja. De cand au inceput sa vina Ferrariuri si Lamborghiniuri. De cand a inceput sa se auda multa muzica ciudata pentru locurile alea. De cand nu mai vine acelasi gen de oameni care veneau odata, de cand...
Ar fi fost bine daca s-ar fi putut face ceva insa nu se putea sa-i spui bizonului "Mai frate, vrei exotism du-te in insule, uite - iti propun Insula Serpilor." Asa ca ramanem frumos cu amintirile noastre, cum la fel de bine ei or sa ramana cu amintirile lor. Ca asa-i in tenis.
Voi aveti amintiri de pe acolo?
Postări
Unde ajung hainele uzate?
Acum 2 ore
aveam 15 ani (acum 15 ani, adica) si…intr-o noapte, plimbandu-ma aiurea spre unicul bar existent in 2 mai..cel de pe plaja de la nudisti…m-am indragostit iremediabil si definitiv de muzica rock …se auzea in surdina de undeva stairway to heaven..led zeppelin..:) ce vremuri…dupa fix un an eram inapoi in 2 mai..unde am stat aproape o luna..intr-un fel de existent simpla, geniala, de care cu greu ma desprindeam spre toamna..ziua citeam..mult …si inotam sute de metri..mancam mult peste, dormeam pe plaja..dansam noaptea, faceam cunostinta cu multi oameni…devenisem fascinate de ideea de hippie…imi amintesc multi ani dupa, am continuat sa merg in 2mai si in vama..desi cu un gust amar ca lucrurile s-au schimbat oarecum…n-am gasit inca un loc unde sa ma simt atat de libera ca acolo..in afara de muntii mei dragi, of course :)….cand ma gandesc la vama/2ani, ma gandesc la evazatii mei pe care mama, saraca, incerca sa ii sustraga si sa ii arunce :), la shuberecul de langa Dobrogeanu, la rasaritul fantastic pe care l-am trait pe terasa la Bibi unde Vali Racila isi inchidea seara de blues cu “Irene good night” :), la noptile pe plaja la foc , la cea mai buna bere si la cea mai savurata tigara…la cel mai frumos iatac de panza sub cerut exagerat de instelat :)….la ciorba de la pescarie, la ia mea alba si la oamenii frumosi, prietenii buni si necunoscuti carora le-am furat un zambet si o amintire :)
RăspundețiȘtergereNu am stat niciodata in Vama, noi eram nomazii cu corturi din nord (Navodari, etc)...la fel insa...acum 25 de ani (sic!) stateam noaptea pe plaja in jurul unei chitari si se canta cenaclul flacara (isi poate cineva inchipui ca Adrian Paunescu era cool?). Am reusit sa-mi aduc aminte o frantura de vers si am gasit poezia:
RăspundețiȘtergereNu-i loc pentru iubire pe pamant
Ofelia pe ape s-a-necat
Actorii joaca-n Hamlet rolul sfant
Sub zodia fatalului pacat
Veneam din tara-n tara-nspre a mea
Si undeva, nici nu mai stiu precis
Un vames imi ucise poze ta
Iubirea e un lucru interzis
R: E un cires, e un cires
Cires sublim, cires sublim
Care ne-asteapta sa-i fim hoti
Sa-l jefuim - noi, voi, ei, toti
Vama a reprezentat avangarda, la fel ca rock-ul sau cenaclul flacara, fiecare generatie va avea insa o avangarda, reprezentata de anumite locuri, de o anumita cultura, etc...cei din fata, din avangarda, vor gasi cu siguranta un mod de exprimare...fiindca d-aia sunt in avangarda....
lucrurile se schimba si, evident, parerea noastra e ca nu in bine.
RăspundețiȘtergeresi cred ca avem dreptate. si as putea spune si de ce.
de exemplu la greci (dau si eu exemplu ca taranu) nu poti construi in statiuni unde vrei si cum vrei. toate casutele alea din insule au acelasi stil si e clar ca nu din motive de lipsa de imaginatie. nu au voie probabail sa construiasca in te miri ce feluri.
la noi se poate orice,
spre bucuria pustanilor actuali care cred ca considera vama veche super cool asa cum e acuma.
asa ca noi am face mai bine sa incetam cu nostalgiile astea si sa ne obisnuim cu all inclusive in turcia
Da, e adevarat, Vama Veche e demult pe duca si sunt de acord ca nu are rost sa inoti prea mult in jumatatea goala a paharului. Pentru mine, pentru noi, disparitia Vamei este de fapt totuna cu pierderea irecuperabila a unui timp fast, a perioadei tineretii si a posibilitatilor infinite, a marilor prietenii si a dragostei unice.
RăspundețiȘtergereCum sa te poti impaca vreodata cu absenta paradisului ce ti-a fost poate atat de aproape fara sa-ti dai seama?
Muzica era pe versuri de Paunescu, cel care, aflam de curand, era chiar deasupra Securitatii... dar asta chiar nu mira pe nimeni. Era normal sa fie asa, in contextul vremurilor si-n circumstantele paradisului nostru. Al nostru.
Exista, fara indoiala, o "avangarda" actuala, dar ea nu ne mai apartine si, probabil, ne poate fi mai curand indiferenta. A noastra este iremediabil legata de trecut si, deci, intr-un fel, iremediabil pierduta. Singura sansa care ne mai ramane este memoria si, intre altele, si blogul asta.
Vlad este mai pragmatic si antinostalgic. E evident ca nostalgia nu va schimba starea de lucruri si cand e ceva de facut e mai degraba paralizanta.
Nu cred ca exista o solutie, in fond o stare de lucruri este reflexul unei stari de spirit, or asta, in mod natural, s-a schimbat foarte mult. Un all inclusive bine organizat va aduce un turism civilizat, fara indoiala, ceea ce ar fi deja f important in Romania, dar el nu va recupera nimic din Vama Veche de odinioara.
Trebuie sa ne resemnam, exista stari de spirit si stari de lucruri irecuperabile.
Altcumva, mergem mai departe.
Putine lucruri raman neschimbate in timp, fatalitate... inexorabil, implacabil, etc ;-) Chiar ramai surprins cand gasesti ursu' de piatra sau gasca de bronz din parc pe care te urcau ai tai cand erai mic si pe care ii urci pe copiii tai acum...
RăspundețiȘtergereMi-aduc aminte de o anecdota; un batran, intrebat cand in viata i-a fost mai bine, a raspuns fara ezitare - pe vremea razboiului!!! Intrebat de ce, a zis: Ce tanar eram...
Alta poveste, un amic care a plecat de mic din Romania cu familia, nu a mai vrut sa se intoarca aici pentru ca vroia sa ramana cu amintirile cu care a plecat - paradisul copilariei cu vacantele petrecute la casa bunicilor (care nu mai exista), cu orasul de atunci, etc.
Fiecare are propriile sale metode de pastrare a amintirilor.