De Halloween

Aseara am alergat dupa un bostan pentru fiimiu’ ca avea serbare la gradi J

Spre surprinderea mea, era piata plina de dovleci iar vanzatorii s-au adaptat repede si la sarbatoarea asta… aveau si gata preparati. Adica taiati, sculptati si impodobiti, avand in plus niste beculete in ei (probabil ca e mai safe decat cu lumanare, sa dea copilu’ foc la casa, ca sa fie sarbatoarea completa). Dar chestia e ca aveau o problema, nu prea erau inspaimantatori, capatasera blandul aer romanesc de dinainte de alegeri, sau al alora care stau la o bere in birt si se gandesc la tinerete.

Drept care am luat unul neprelucrat si l-am aranjat frumusel – incruntat, figura fixa, colti inspaimantatori si dinti de fierastrau gata sa rupa pe oricine, toate acestea luminate tremurand de o lumanare (nu puteti nega ca nu se compara nimic cu lumina vie de lumanare). Ma gandeam sa ma duc azi-noapte cu el la copii in camera sa-i sperii putin da’ am zis ca tot eu o trag pe urma.

Chestia misto cand ai copii este ca poti sa te intorci la copilarie si sa-ti faci toate poftele (apropos de copilaria pe vremea lui Ceasca, uitati aici un text al lui Turambar), sa faci ce-ti placea sa faci cand erai mic, sa cumperi jucarii pe care nu le-ai avut (si care nici n-ai avut idée ca exista), sa te uiti la desene animate din care vedeai ceva fragmente din an in paste si asa mai departe. Apropos, va recomand un site fain cu amintiri, Despre copilarie.

Halloween-ul aproape a trecut (gasiti aici o istorie ilustrata pentru doritorii de senzatii tari). Acum astept Craciunul, trebuie sa incep sa ma uit dupa jucarii… J