Prejudecati si statistica

M-a surprins o stire care poate ca a trecut neobservata din cauza framantarilor politice si electorale din aceste zile. Pe de o parte mi se pare incredibil iar pe de alta parte as zice ca mi se pare o solutie desteapta. Insa in ambele cazuri mi se pare imorala. Pentru ca se bazeaza pe faptul ca imaginea este mai importanta ca faptele reale, un fel ce CSR de sereleu care vrea sa se dea drept salvator al planetei si se lauda cu lucruri pe care nu le face decat pe hartie. Pe langa faptul ca platesti niste “teroristi” din bani publici, ii si pacalesti pe aliatii tai (in speta englezi, francezi si americani) si trisezi in jocul de-a viata si de-a moartea in care ai consimtit de buna voie sa intrii.

"Serviciile secrete italiene plăteau regulat zeci de mii de dolari talibanilor şi comandanţilor insurgenţi în zone în care trupele italiene operau în Afganistan, iar motivul este că guvernul italian primea extrem de puţin sprijin în războiul din Afganistan din partea opiniei publice italiene", a declarat un editor The Times.

“Şi mai gravă este afirmaţia mai multor oficiali militari, occidentali şi afgani deopotrivă, care susţin, sub protecţia anonimatului, că mai toate trupele NATO, cu excepţia celor americane şi britanice, plătesc insurgenţii talibani în schimbul liniştii în regiunile în care sunt cantonate.”

Mai multe gasiti aici.

Asta ma duce cu gandul la legatura puternica intre prejudecati si statistica. La toate povestile din cel de-al doilea razboi mondial, in care - din cate stiu - trupele italiene au fost considerate cele mai slabe, cand toti se temeau sa intre in lupta alaturi de italieni.

Nu-i asa ca unele lucruri sunt sapate adanc in felul de-a fi al unui popor? Ca nimic nu poate schimba esenta acestui fel de a gandi si de a actiona? Nu-mi plac generalizarile si judecatile bazate pe acestea, insa descopar uneori ca exista caracteristici care rezista cu succes timpului si confirma prejudecatile acestea atat de incorecte si blamate.

Dar oare noi, am platit sau nu?